Recunosc!

ascutitura bwSunt uneori fascinat de lucrurile cele mai banale. Care nu au nicio însemnătate pentru vieţile oamenilor. De care nu ne amintim şi care nu ne ating în niciun fel. Dar care sunt fenomenale prin ele însele. Ţăcănitul roţii din spate de la bicicletă. Ştii? Când nu mai pedalezi şi aluneci uşor în virtutea inerţiei tac, tac, tac, tac. Sau capete de hamsii pe un capac de canal. Ochi mici aţintiţi spre găurile capacului, într-o aşteptare încordată şi tulbure, de prădător la pensie. Am văzut demult American Beauty şi tot ce-mi mai amintesc este că cineva filma o pungă luată de vânt, apoi vedea filmarea şi îi şoptea fetei de lângă el: “- Ai mai văzut vreodată ceva atât de frumos?”

Dacă strecurătoarea prin care privim lumea are găurile prea mici, prea specializate, rareori ne va vizită frumosul, pentru că nu se va putea strecura în noi. Dacă le are prea largi, lumea ne va copleşi. Vom sfârşi prin a amestecă de-a valma frumosul şi restul până la resemnarea confuză în cotidian. Oare nu cumva secretul este să avem mai multe site…? Şi îndrăzneala de a le schimbă între ele sistemtic? Şi curajul de a ne face sufletul revolver şi de a juca din când în când ruletă rusească, învârtind strecurători cu ochii închişi, doar pentru a ne deschide lumii cu ciurul care ni se aşează întâmplător peste chip?

Tot acest preludiu este traseul meu timid către o mare mărturisire: Îmi place ascutitura de creion! Nu creionul, nu urmă colorată pe hârtie, şi nu desenul. Mie îmi place valul acesta muzical furişat pe sub lama ascuţitorii. Acolo e un univers întreg, în care încap toate corsetele baroce, toate aripile de berze aflate sus, în marea migraţie, toate învolburările Mayei Plisetskaya în Boleroul montat de Bejart, toate răsucelile mele cu un ciot de arin în mămăligă cu cârnaţi de săptămâna trecută. Să îţi cumperi o ascuţitoare cu rezervor, care strânge lemnul şi nu face mizerie, este o crimă. Acolo se fracturează, se malaxează şi se risipeşte un miracol. Eu privesc deja cu nerăbdare aici lângă tastatură, unde am cele două ascuţitori simple şi o cutie mare de creioane. E o cutie nou-nouţă.

Share

2 thoughts on “Recunosc!

  1. Deliciile scriitoricesti pe care le astept cum asteptam acum 30 de ani sa ne duca mama o data la 5 luni la o cofetarie celebra de prin centru. Rare dar bune si mult asteptate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>