Capacitatea de a ne emoționa este ceva foarte personal.
La vârsta la care ne punem problema să pricepem un pic din mecanismul emoțiilor, acesta este deja format și în continuă stare de funcționare. Asta îl face mai degraba studiabil decât ajustabil. Cu mult timp în urmă, piese mici s-au sudat între ele în creierul fiecaruia. Într-un anumit fel. Felul acela determină o reacție și nu o alta.
Raspunsul la întrebarea: Care voce mi se pare foarte senzuală? e același: Vocea femeii din clipul ”The Paper Skin”. O productie publicitară de 2 minute 55, despre un nou tip de hârtie. O știu de pe Youtube. Vizualul e german. Simplu, logic și imaculat. Dar dincolo de vizual, aici mă interesează vocea.
Efortul femeii de a pronunța în engleză atinge ceva. Într-o liniște deplina se aude: ”This is a piece of paper” apoi se insinuează muzica. E departe, e fluidă și crește.  ”This is a piece of paper engineered by Fedrigoni”. Calmul ei ascunde o determinare pe care îmi place să o presupun. Îi simt entuziasmul reținut. ”Țpanc!” O lovitură cu sunet industrial, dar delicat, marcheză finalul acelei curgeri. Un mecanism stanțează mașinal, impersonal și muzical sigla: Fedrigoni Deutschland. Fedrigoni Deutschland. Fedrigoni Deutschland. Totul e alb și angelic. Vocea… Vocea! Se întoarce: ”Fedrigoni has been…” Am vazut clipul de multe ori. Aici sensurile textului se îndepartează. Pur și simplu nu îmi mai pasă ce spune. Doar cum spune. Engleza căznită, fermă și caldă e atât de sexy.
Constellation Jade. E denumirea tipului de hârtie prezentat. Paradisul din glas, reformulat în discreția formelor în cheie înaltă, capătă acum și un nume: Constellation Jade. Cuvintele accentuate: ”premium product”, ”allure”, ”distinction”, ”unique”, ”not at all ordinary”, ”can survive”, ”withstand extreme”, ”resist agressive”, ”iconic”, ”really can do anything”. Totul în  inflexiuni ușor cântate de denumirea cu aromă italiană.
În realitate eu nu aveam nicio șansă la indiferență. Toate ingredientele sunt impecabile. Și oare cum traduce mintea noastră un lucru care se potrivește  atât de bine și atât de tare cu propria organizare mentală? Ne face să îl vedem ca fiind frumos. Ce e oare frumusețea altceva decât adecvare la conglomeratul unic de așteptări și dorințe al fiecăruia dintre noi? Dar de ce senzual? Pentru că e încă un fel în care ești tras de mânecă și ți se soptește: ”Cred că ți s-ar potrivi! Cred că îți trebuie! Go for it!”. Și cum nu puteam asocia natura senzuală decât cu o coordonată omenească, în mod firesc, am îndreptat-o către singura prezentă – vocea. E doar un glas de femeie. Atât. Suficient ca vârsta, culorile, înaltimea și forma corpului, le pot inventa eu.
Au programat autorii clipului reactia mea? Desigur! Această descoperire risipește din farmec? Nicidecum!
Pentru că într-ale fanteziei – The sky is the limit!