Numele fraţilor Bisson, August-Rosalie şi Louis-August, sunt printre cele mai cunoscute nume ale fotografiei de arhitectură din Franţa secolului al nouăsprezecelea. Castele, ruine, catedrale, palate atrăgeau atentia acestora, care foloseau camere de format lat, pentru cea mai bună calitate de imagine a momentului.  Un pas important în carieră îl face Auguste Rosalie Bisson in 1861 si 1862, când ia parte, în calitate de fotograf, la o mare ascensiune pe Mont Blanc. Încărcat cu toate echipamentele necesare, însotit de  25 de persoane, fotograful păşeşte într-o aventură pe cât de neaşteptata, pe atât de periculoasă si epuizantă, către cel mai înalt vârf din Europa Occidentală.

Aşteptările legate de un fotograf de arhitectură, obişnuit să cureţe cat mai mult imaginile clădirilor de tot ce nu le apartine direct: persoane, stalpi, cabluri, sunt să îşi păstreze această tendinţă şi la peisaj. Autorul ne surprinde uneori incluzând oameni. În numar mare. În diversele poziţii în care se află la momentul apăsării pe declanşator. Oameni vii şi dinamici. Oameni care dau scară reliefului şi care devin pivotul în jurul căruia se răsuceşte întreaga compoziţie. Oameni care creeză contraste atât de frumoase: mişcare şi căldură în centrul încremenirii. Puncte negre înşirate în oceanul alb. Oameni cărora li se poate ghici efortul, entuziasmul şi determinarea. Faptul că reuşim să-i privim fotografiile şi ca portrete de grup nu doar ca imagini de peisaj, este unul din marile merite ale lui Bisson. 

Până atunci peisajele montane puteau fi întâlnite în pictură. Imagini idealizate şi dependente de îndemânarea pictorului.  Odata cu fotografierea sa, configuraţia impresionantă a Mont Blanc-ului este în sfârşit vizibila şi celor care nu ajung acolo. Pantele însorite, crevasele ameninţatoare, umbrele prelungi sunt doar câteva detalii ale unui univers alpin necunoscut şi duc imaginile lui Bisson mult mai departe de o simplă documentare vizuala.

http://www.metmuseum.org/collection/the-collection-online/search/283137